Zdreanţă, , L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă, , Cel cu ochii de faianţă?, E un câine zdrenţuros, De flocos, dar e frumos., Parcă-i strâns din petice, , Ca să-l tot împiedice, , Ferfeniţele-i atârnă, Şi pe ochi, pe nara cârnă, , Şi se-ncurcă şi descurcă, , Parcă-i scos din calţi pe furcă., Are însă o ureche, De pungaş fără pareche., Dă târcoale la coteţ, , Ciufulit şi-aşa lăieţ, , Aşteptând un ceas şi două, O găină să se ouă, , Care cântă cotcodace, , Proaspăt oul când şi-l face., De când e-n gospodărie, Multe a-nvăţat şi ştie, , Şi, pe brânci, târâş, grăbiş, , Se strecoară pe furiş., Pune laba, ia cu botul, Şi-nghite oul cu totul., , - "Unde-i oul? a-ntrebat, Gospodina. - "L-a mâncat!", "Stai niţel, că te dezvăţ, Fără mătură şi băţ., Te învaţă mama minte.", Şi i-a dat un ou fierbinte., Dar decum l-a îmbucat, , Zdreanţă l-a şi lepădat, Şi-a-njurat cu un lătrat., , Când se uita la găină, , Cu culcuşul lui, vecină, , Zice Zdreanţă-n gândul lui, "S-a făcut a dracului!"